Urâtul

Pentru o versiune pdf a acestei prezentări, rog apăsați aici.

 

Urâtul

Autor: Marius von Mayenburg

Marius von Mayenburg (n. 1972 la München) și-a început cariera, precum și durabila sa prietenie cu regizorul Thomas Ostermeier, la legendara Baracke de la Deutsches Theater Berlin, al cărei dramaturg a fost. Acolo a atradus și legendara piesă Blasted a Sarei Kane, pusă-n scenă de Ostermeier. S-a afirmat, ca dramaturg, cu piesa Feuergesicht (Chip de foc), tradusă cu promptitudine în peste 20 de limbi, inclusiv chineza, japoneza, coreana. A scris între timp aproape 20 de piese de teatru și radionofonice. Lucrează și ca traducător (Shakespeare, Sarah Kane, Martin Crimp ș. a.) și regizor. Pentru piesa Feuergesicht (Chip de foc) a fost distins cu Premiul Kleist pentru tinerii dramaturgi (1997) și Preis der Frankfurter Autorenstiftung (1998).

 

Sinopsis

Genul: Comedie

Personaje: 1 femeie, 3 bărbați. De fapt, piese are 8 personaje, dar autorul cere ca unele dintre ele să fie jucate de aceeași actriță, respectiv de același actor, ceea ce reduce la 4 numărul actorilor necesari.

Domnul Lette e un bun inginer, care tocmai a descoperit un nou și foarte apreciat sistem de siguranțe electrice. Acesta urmează a fi lansat la un important congres, unde Lette ar urma să-și prezinte descoperirea. Află însă în ultima clipă, ăe căi ocolite, că prezentarea nu o va susține el, ci un coleg. Se duce să-i ceară explicații șefului. Acesta este nevoit să-i destăinuie că el, Lette, are un chip mult prea urât, care ar face doar deservicii dacă el ar prezenta invenția. Uluit, își întreabă soția dacă-i adevărat. Aceasta-i mărturisește că el este realmente foarte urât, dar ea îl iubește totuși. Prin urmare, Lette recurge la chirurgia plastică.

Frumusețea proaspăt dobândită depășește toate așteptările și noul Lette face ravagii. Viața lui se schimbă spectaculos. Firma îl exploatează din plin, trimițându-l la toate prezentările importante, în urma cărora femei care de care mai frumoase stau la coadă ca să se culce cu el. Este folosit și pentru ca firma să atragă, pe post de acționare, doamne cu foarte mulți bani. Și, firește, chirurgul care a reușit performanța are un succes nebun.

Iar acest succes îl obligă pe plastician să-și vândă marfa tuturor doritorilor. Aceștia sunt din ce în ce mai numeroși. Problema este însă că toți vor chipul aplicat lui Lette. Atunci când acesta începe să fie înconjurat de tot mai multe duplicate, fericirea lui ia sfârșit. Sau …începe? Finalul e deswchis, ambiguu și oferă mai multe opțiuni regizorale.

 

Comentariul lui Scora

Cu acest text, Marius von Mayenburg se afirmă în mod surprinzător (dacă ne raportăm la Chip de foc, piesa care i-a adus celebritatea) și ca un excelent autor de comedie. Dincolo de situațiile care ne-ar putea sugera o comedie de bulevard, se ascund teme și sensuri neliniștitoare, specifice societății contemporane, care nu mai au nimic de-a face cu comedia facilă, ci mai degrabă cu satira amară. În lumea de azi, obsedată de imagine, prețul succesului unui chip „restaurat” este pierderea identității. Textul oferă nu numai roluri savuroase pentru actori, ci și situații pline de un haz complex.

 

Detalii tehnice

Premiera absolută a avut loc în ianuarie 2007 la Schaubühne am Lehniner Platz, Berlin, în regia lui Benedict Andrews.

Versiunea românească a ieșit la public în mai 2013, la Teatrul de Comedie, în viziunea regizorală a lui Vlad Cristache.

Drepturile de reprezentare: henschel SCHAUSPIEL Theaterverlag Berlin, Alte Jakobstr. 85/86 Aufgang 7, 10179 Berlin. Tel: +49 030 4431 8888, Fax: + 49 030 4431 8877, e-Mail: verlag@henschel-schauspiel.de.

Drepturile pentru versiunea românească: Victor Scoradeț, vicmarsco@yahoo.de.

 

Mostră text

Lette           De ce se duce Karlmann la congres?

Scheffler    Şi de ce nu dumneavoastră, ştiu, ştiu. Domnule Karlmann, vreţi să ne lăsaţi puţin singuri, o să fie o discuţie între patru ochi.

(Către Lette.) Vreţi nişte fructe? Ştiu foarte bine cum vă simţiţi, dar la ce v-aţi aşteptat?

Lette           La ce m-am aşteptat?

Scheffler    Da, spuneţi dumneavoastră.

Lette           Să mă duc la congres şi să prezint ştecherul nostru pentru curent puternic. Eu, nu un bricoleur oarecare.

Scheffler     Cum vă imaginaţi treaba asta? Cum ar urma să se întâmple, concret?

Lette           Foarte simplu, câteva diapozitive, ceva grafică, animaţie, am mai văzut aşa ceva, ştiu cum se face.

Scheffler     Dar ce credeţi dumneavoastră, de ce facem noi asta? Congresul ăsta stupid şi toată tevatura.

Lette           Ca să vadă lumea că am lucrat bine şi ca să ne cunoască produsele.

Scheffler     Ca să le cumpere.

Lette           Da, din partea mea, ca să le cumpere.

Scheffler     Să le cumpere, să le cumpere, să le cumpere, nu din partea mea.

Lette           Da, şi?

Scheffler     Să le cumpere.

Lette           Da, corect.

Scheffler     Ar trebui să vindeţi ştecherul pentru curent puternic.

Lette           Atunci îl vând şi gata.

Scheffler    S-ar zice că vorbiţi serios.

Lette           De ce nu?

Scheffler    Dar trebuie să vă fie clar că –

Lette           Ce?

Scheffler    Nu se poate să nu ştiţi că –

Lette           Ce anume să ştiu?

Scheffler    Că e complet imposibil.

Lette           Aha. De ce?

Scheffler    Nu ştiţi –?

Lette           Nu, ce anume?

Scheffler    Nu v-a spus nimeni până acum?

Lette           Habar n-am.

Scheffler     Nu se poate, iar una din chestiile alea pe care tocmai eu trebuie să le rezolv.

Lette           Ce?

Scheffler     Înainte mă gândeama aşa, ca şef, am pe cineva în anticameră, o secretară sau aşa, şi se ocupă ea, ea răspunde la telefon pentru mine, ea îmi primeşte corespondenţa şi o rezolvă, aşa credeam, eu sunt şef pentru ca alţii să facă munca şi eu mă concentrez pe lucrurile esenţiale. Când colo, eu stau cu dumneavoastră, aici.

Lette           Mă tem că nu vă-nţeleg.

Scheffler     Dar poate că tocmai ăsta-i esenţialul.

Lette           Ce anume?

Scheffler     Că, dintre toţi oamenii, tocmai eu trebuie să vă spun că faţa dumneavoastră nu merge. Că eu îmi asum răspunderea şi astăzi fac un lucru care chiar lasă urme adânci. Poate că nimeni altcineva nu e în stare de asta, ci numai un şef.

Lette           Faţa mea?

Scheffler     Nu v-a mai spus-o nimeni?

Lette           Nu.

Scheffler     Dar aveţi o soţie.

Lette           Staţi puţin, nu înţeleg –

Scheffler     Nu e de nasul dumneavoastră, dacă înţelegeţi de glumă. Nu înţelegeţi? Ei da, vă-nţeleg. Cu faţa aia nu puteţi să vindeţi nimic.

Lette           Care faţă?

Scheffler     Nu vreţi să luaţi din fructele astea? Nu?

Lette           Ce-are faţa mea?

Scheffler     Mama dumneavoastră mai trăieşte?

Lette           Ce treabă are mama mea acum?

Scheffler     Poate ar fi ea în stare să vă spună de unde vine asta.

Lette           Mama mea nu poate să explice absolut nimic.

Scheffler     Sau soţia dumneavoastră, în fond, ea v-a ales. Vorbiţi cu ea, astăzi vreau să terminăm mai devreme. Discuţia cu dumneavoastră m-a terminat. Acum nu faceţi faţa asta.