Versiune pdf
Pentru versiunea pdf vă rog apăsați aici.
Autori: Igor Bauersima și Réjane Desvignes
Igor Bauersima: v. nota biografică la piesa „norway.today”
Réjane Desvignes (n. 1969 la Geneva) a studiat istoria economiei și istorie socială la Universitatea din Geneva, apoi a fost cercetător la Institutul de medicină socială și profilactică din Geneva, după aceea la Institutul de cercetarea a adicțiilor din Zürich. În același timp, scrie pentru radio, film și teatru, joacă, traduce. În 1998 a fost distribuită în filmul Forever Godard al lui Igor Bauersima. Un an mai târziu au înființat împreună firma de producție Sonimage și, de atunci, cei doi lucrează împreună.
Sinopsis
Distribuție: 2 f, 3 b
Genul: Thriller, thriller, thriller! Și comedie (satiră) cu accente macabre.
Lea și Fred alcătuiesc un cuplu de artiști ratați – sau, dacă e să formulez corect politic: încă în așteptarea succesului. Bani nu prea au. Au, în schimb, criterii artistice înalte și idealuri cel puțin pe măsură. Ea e actriță, dar șomează și moderează transmisiuni muzicale pe net. El scrie și e nevoit să spere că, poate, într-o bună zi… Ei bine, într-o bună zi, în mica lor garsonieră, care e totodată și camera lor de lucru, își face apariția un vechi prieten de-al Leei, Tiger. Spre deosebire de ei, acesta a avut succes. Cu carul. În Los Angeles, unde face artă. Conceptuală, da?! Succesul lui l-a propulsat la statutul de shooting star și de om care nu mai cunoaște grijile financiare. Una dintre operele de artă de mare valoare aflate în proprietatea lui e chiar propriul său corp, ați ghicit: datorită tatuajelor extrem de elaborate care i-l acoperă în întregime. Dar succesul și prosperitatea nu l-au alterat. De pildă, Tiger nu vrea să se vândă pentru nimic în lume. Mai exact, nu vrea să vândă opera de artî care este el. Așa că a venit să le lase prietenilor săi neîmpliniți artistic și material trupul său drept moștenire. Nu că ar fi bolnav sau amenințat iminent; așa, pentru orice eventualitate. După moartea, opera de artă de mare valoare de piață care e corpul lui le va reveni Leei și lui Fred.
Pe moment, asta nu-i ajută cu nimic. Dar, după ce un video face publică moartea lui Tiger iar asistenta acestuia, galerista Naomi, le aduce în garsonieră cadavrul lui Tiger depozitat într-o vitrină de sticlă, situația pare a se schimba radical. Sigur că, la-nceput, cei doi (și, împreună cu ei, iubita artistului defunct) sunt îngroziți. Dar cadavrul devine ceea ce dorise Tiger: o operă de artă de mare valoare. Oare Lea și Fred au devenit, în sfârșit, bogați?
Apariția lui Tiger, viu și nevătămat, revendicându-și sculptura și anunțând că și-a regizat propria „moarte” și a filmat totul pentru o expoziție din New York e doar o primă răsturnare de situație, dintr-un șir care duce la un final neașteptat, așa cum trebuie el să fie în orice piesă de mare succes.
Comentariul lui Scora
Să fie Tattoo doar o excelentă piesă de consum? Ei bine, chiar și așa, orice teatru își dorește pe afiș și pe scenă o astfel de piesă care să-i umple sălile. Unde mai pui că poate nici nu-i de consum. Iată ce scrie criticul unui ziar de imens prestigiu precum Frankfurter Allgemeine Zeitung: „Cassă versus clasă, aparență versus existență, video versus realitate. Desvignes și Bauersima au scris o satiră brutală la adresa lumii artei contemporane (…), care reușește să se afirme ca un contrapunct (…) la comedia „Artă” a Yasminei Reza.” Tattoo e o piesă construită impecabil. Începutul destins, cu dialoguri perfecte, scrise parcă de un autor american de succes sau de un dialoghist de la Hollywood nu anunță cu nimic intriga de policier, suspansul și răsturnările care apar ulteriror. O piesă excelent ritmată, cu un final, cum spuneam, absolut surprinzător și dur, pe care comicul de tip aproape bulevardier de până atunci îl maschează perfect.
Detalii tehnice
Premiera absolută a avut loc în iunie 2002 la Schauspielhaus Düsseldorf în regia lui Igor Bauersima.
În România, piesa a fost montată pentru prima oară în octombrie 2014, la Teatrul German de Stat Sibiu, în regia lui Radu Afrim.
Drepturile de reprezentare: S. Fischer Verlage, persoana de contact pentru Europa de Est, Katrin Meerkamp +49 69 6062 – 308, katrin.meerkamp@fischerverlage.de.
Drepturile asupra versiunii românești: Victor Scoradeț, tel. 0722 408 530, vicmarsco@yahoo.de.
Mostră text
O garsonieră amenajată provizoriu. În stânga, o masă mică şi o bucătărie improvizată. În dreapta, „sectorul” de dormit. În mijloc, un mic loc de lucru cu computer şi mixer de sunet, pe pereţi câteva rafturi cu cărţi şi cd-uri. Deasupra, un fel de fereastră în acoperiş. FRED şi LEA lucrează fiecare pentru sine în câte un colţ al încăperii. FRED vrea să-şi facă o imagine despre stadiul în care a ajuns cu lucrul. Imprimanta scuipă fără odihnă pagini după pagini… Lângă imprimantă se înalţă deja un teanc considerabil de hârtii. LEA îşi moderează propria emisiune de radion pe internet. Şade la calculatorul ei şi are pe cap un aparat asemenea celor pe care le folosesc piloţii în cockpit. Muzică, încet. LEA citeşte dintr-o carte. Pe urmă opreşte muzica, treptat.
LEA „În felul acesta îşi aduce prejudicii sieşi, acela care caută să-i păgubească pe alţii, iar scriitorul însuşi păgubeşte printr-o introducere lăbărțată.” Asta o spunea deja bătrânul Democrit, dar eu trebuie cu toate astea, sau tocmai de aceea, să vă mai spun ceva foarte pe scurt, înainte să vă pun o altă piesă de patrimoniu cultural universal: Ceea ce auziţi acum pe fond nu este techno ambiental, aşa ceva nu veţi auzi niciodată pe postul acesta, ci e imprimanta unui vechi prieten. El a sărit deja binișor de treizeci de ani, prietenul acesta al meu, şi şi-a petrecut deja vreo cincisprezece ani încercând să tasteze cuvinte într-un calculator, iar astăzi, deci, la ora asta şi probabil şi în următoarea – cu toate că ştie că tocmai acum mă aflu în vizită la sute şi sute de ascultători, cu toate că l-am rugat în genunchi să n-o facă – tocmai acum, aşadar, el îşi printează toate aceste litere adunate cu trudă şi are grijă astfel ca voi să nu auziţi decât fiecare al doilea cuvânt pe care-l spun. Dar îşi aduce prejudicii sieşi, acela care caută să-i păgubească pe alţii. Acum vă pun un vals adecvat de Paul Misraki din minunatul film Alphaville.”
LEA lasă muzica să se audă scurt, apoi dă monitorul încet.
FRED Ce tot vorbeşti tu acolo?
LEA Ţi-am spus de o mie de ori că nu poţi să printezi când sunt în emisie.
FRED Totuşi, ăsta nu-i un motiv să expui viaţa noastră particulară în public. De ce trebuie să afle lumea că avem o singură cameră, şi încă una mică. În general, nu e nevoie ca lumea să ştie că exist.
LEA Dar nu am spus că avem o singură cameră.
FRED Totuşi, aşa sună. Fiindcă nu avem cum să ne evităm, evident.
LEA Dar nici să facem așa ceva nu putem.
FRED Dar sună meschin. Şi e plictisitor. E o chestie personală. Nimeni nu vrea să ştie aşa ceva. Doar ai şi tu fantezie. Ai putea să afirmi că aici sunt nişte camere imense, un palat, o colibă din lemn pe piloni, în Haiti, ce ştiu eu. Ceva frumos.
LEA Dar nu ţine, când imprimanta face gălăgie în fundal.
FRED Atunci un concern media. Vreau să spun, orice e preferabil, numai să nu povesteşti ce se întâmplă aici cu adevărat.
LEA De ce? Ce poate să fie atât de rău în legătură cu noi?
FRED Nimic. Vreau numai să pot să ies din casă fără ca oamenii să ştie ce culoare au chiloţii mei.
LEA Nu mă iubeşti.
FRED Exact. Asta e.
Râd amândoi. FRED o ia în braţe pe LEA, îi dă un pupic, o ridică în aer, face o piruetă cu ea şi o lasă iarăşi jos. Se sărută încă o dată.
(…)
Galeria lui NAOMI e cel puţin de patru ori mai mare decât locuinţa lui FRED şi LEA. O instalaţie video de Dave Dax ocupă mijlocul spaţiului: Pe un ecran mare vedem sosirea şi plecarea neîncetată a unor autobuze. În faţa ecranului se află biroul micuţ al lui NAOMI cu telefon şi un laptop extrem de scump. Puţin mai într-o parte un couch şi diferite opere de artă de dată cât mai recentă. NAOMI şi TIGER sunt întinşi pe jos pe jumătate dezbrăcaţi şi răvășiți. Tocmai şi-au tras-o.
TIGER Galeria ta are nevoie de-o baie.
NAOMI Şi eu.
–
TIGER Ce-i?
NAOMI Nimic. A fost ultima oară. Asta a fost chiar ultima oară. De astăzi suntem din nou prieteni buni.
TIGER Da? Bine, cum zici tu.
NAOMI Nu pot să închid galeria de fiecare dată când vii pe la mine. La un moment dat or să ne bănuiască.
TIGER Dar am vorbit despre asta de cel puţin o mie de ori. Mi-e totuna ce anume gândesc alții şi ce ştiu ei şi ce nu. Avem chef şi asta-i tot ce contează. E cool aşa.
NAOMI Şi pe urmă o să stricăm şi Sternhoeven-ul ăsta. (Arată spre o instalaţie care arată ca un pat.)
TIGER Prostii. Asta nu face decât să-i crească valoarea, viaţa care se consumă pe el.
TIGER scoate o cameră din buzunarul vestei şi o filmează pe NAOMI care este în continuare goală şi răvăşită. NAOMI trage plapuma de pe Sternhoeven şi se ascunde.
TIGER Nu, te rog. Arată de căcat cu plapuma. Lasă plapuma jos.
NAOMI Nu dau plapuma jos. În niciun caz.
TIGER Da’ nu arată în niciun fel, cu plapuma.
(…)
NAOMI Numai dacă-mi povesteşti de proiectul tău de la New York.
TIGER Care proiect?
NAOMI Credeam că pregăteşti ceva pentru la New York.
TIGER Eu nu ştiu nimic despre asta. Dă plapuma la o parte.
NAOMI Despre asta nu ştii nimic, exact.
TIGER Dă plapuma aia jos şi lasă poveştile.
NAOMi Cum se numeşte proiectul tău?
(…)
NAOMI Şi mai ştiu şi că nu vrei să-i refuzi, atâta timp cât vor să te facă invitatul principal al târgului de artă.
TIGER Păi da.
NAOMI Când de fapt ar fi de ajuns să le spui nu mulţumesc şi atunci mergem împreună, la anul.
TIGER De ce la anul?
NAOMI Fiindcă până atunci îmi pun şi eu pe picioare galeria mea din New York. Promit. La anul mergem împreună la târg.
TIGER La anul, zici?
NAOMI Bineînţeles.
TIGER Şi acum să refuz? De ce?
NAOMI Pentru că facem o echipă bună. Pentru că suntem făcuţi să funcţionăm împreună. Pentru că, împreună, i-am dus de nas pe toţi la un loc. D-aia! Pentru că suntem un tandem bun.
TIGER Nu. Dar asta n-are nimic de-a face cu tine.
NAOMI Mă laşi cu ochii-n soare.
TIGER Nu fac decât să profit de ocazie, poate.
NAOMI Da, văd. Numai dacă m-ai aştepta şi tu pe mine… vreau să spun, eu am avut răbdare cu tine doi, trei ani… te-am construit şi, da, nu pot să-ţi aduc şi luna de pe cer şi să-ţi fac rost de-o invitaţie la artfair anul ăsta, anul ăsta nu pot, dar la anul suntem deja destul de tari. (…)
TIGER Dă plapuma la o parte.
NAOMI dă plapuma la o parte.
TIGER Cool.
NAOMI Tu ai nevoie de mine.
TIGER Tu ai nevoie de mine.
NAOMI Fără mine n-ai fi unde eşti acum.
TIGER Fără mine n-ai fi unde eşti acum.
NAOMI Te-ai folosit de mine.
TIGER Tu ai nevoie de mine.
Sună. Cineva bate la ușa de sticlă.