Versiune pdf
Pentru versiunea pdf rog apăsați aici.
Autor: Tankred Dorst
Tankred Dorst (1925-2017) a fost unul dintre cei mai însemnați dramaturgi de limbă germană din ultima jumătate de secol. A scris zeci de piese de teatru, traduse în zeci de limbi și jucate pe toate continentele, a scris piese radiofonice, scenarii de film, texte pentru teatrul de marionete, piese pentru copii, librete, scenarii, proză. După căsătoria cu Ursula Ehler, ea este menționată în calitate de colaboratoare la toate piesele lui Dorst. Opt dintre piesele sale au fost ecranizate. De-a lungul amplei și activei sale prezențe pe scena literară germană și internațională, a primit zeci de premii și distincții, printre care și Marele Premiu al Academiei Bavareze de Belle Arte (1983), Prix L´age d´or al Institutului Regal de Film al Belgiei (1984), Carl Shaeffer Playwright´s Award New York (1987), Mülheimer Dramatikerpreis (1989), Premiul Georg Büchner al Academie Germane pentru Limbă și Literatură (1990), Premiul Max Frisch (1998), Premiul European pentru Literatură la Strasbourg (2008).
Sinopsis
Distribuția: 3 f, 3 b
Genul: Dramă, Mystery
Doi bătrâni, Herr Paul și sora sa, domnișoara Luise, trăiesc într-o fostă fabrică de săpun, dezafectată cu mulți ani în urmă. În viața lor ruptă parcă din altă epocă, dar cu siguranță pe deplin împăcată, își face apariția junele și relativ dinamicul moștenitor al acestei fabrici, Helm. Mânat de proaspete ambiții antreprenoriale. Și având de partea sa un om cu bani, un investitor nu tocmai simpatic, pe domnul Schwarzbeck. Ei vor să transforme fost fabrică de săpun într-o spălătorie. Pentru asta, e nevoie ca actualii locatari să se mute cât mai repede cu putință. Adică înainte ca omul cu banii să se răzgândească și să găsească o altă afacere în care să investească. Contractul pe care Helm i-l propune domnului Paul e cât se poate de uman, el incluzând și o altă locuință, absolut decentă, pentru cei doi bătrâni.
Herr Paul, însă, tergiversează cu încăpățânare semnarea contractului. Din când în când, face niște aluzii cețoase la bunicul lui Helm, fostul proprietar al fabricii. La un moment dat, sora domnului Paul pleacă la operă, fiindcă are o invitație de la fosta ei croitoreasă al cărei ginere lucrează acolo. Între timp, discuțiile dintre Helm și domnul Schwarzbeck care și-a făcut și el apariția continuă, iar răbdarea ce părea să nu aibă margini a lui Helm ajunge la capăt. În acel moment, domnul Paul spune că cei care mai trăiesc, deranjează și iese, cu intenția declarată de a-și petrece noaptea în sala de așteptare a gării. De fapt, însă, rămâne într-un ungher ascuns al imobilului. În momentul în care se „întoarce” totuși acasă, Helm îl somează să semneze. Iar domnul Paul semnează. Dar, în clipa următoare, face contractul ferfeniță și-l înghite. Turbat de furie, Helm îl hăcuie pe bătrân cu o secure și aruncă bucățile într-o încăpere alăturată. După câteva minute, însă, acesta apare din nou, viu și nevătămat. Helm leșină.
Comentariul lui Scora
Ca și în alte piese ale lui Dorst (scrise, majoritatea, în colaborare cu Ursula Ehler), fantasticul se insinuează și aici, plin de energie și semnificații, în acțiunea dramatică. Piesa este bogată în sugestii, aluzii și trimiteri la istoria dar și la actualitatea germană. Fabrica de săpun și evocarea fostului ei patron ne duce cu gândul la perioada nazistă, de pildă. În vreme ce energicul domn Schwarzbeck, cu banii lui pe care e grăbit să-i investească, are aproape inevitabil un trecut în Stasi. Piesa e încărcată de o atmosferă stranie, copleșitoare, în care irealul e o prezență aproape firească. Iar personajele sunt, toate, extrem de generoase pentru actori, așa cum sunt mai toți eroii care populează piesele acestui dramaturg.
Detalii tehnice
Premiera absolută a avut loc în februarie 1994 la Deutsches Schauspiel, Hamburg, în regia lui Jossi Wieler.
În România, piesa a avut aproape o dublă premieră. În 2009, a ieșit mai întâi montarea lui Radu Afrim la Teatrul Tineretului Piatra Neamț și, la foarte scurt timp, și spectacolul montat de Mariana Cămărășanu la Teatrul Maria Filotti, Brăila.
Drepturile de reprezentare sunt deținute de Suhrkamp Theater Verlag, reprezentată în România de Livia Stoia Literary Agency, office@liviastoiaagency.ro.
Pentru drepturile asupra versiunii românești: Victor Scoradeț, vicmarsco@yahoo.de.
Mostră text
Apare Luise: o persoană în vârstă, cenuşie, delicată. Poartă o rochie demodată, festivă, puţin cam mare pentru ea, nu i se potriveşte prea bine. Probabil că a primit-o cadou.
LUISE Uite că-s gata!
HELM Bună seara.
LUISE Dar dumneavoastră de unde aţi apărut, aşa, din senin?
HELM Mai întâi am sunat de câteva ori.
LUISE Ai auzit tu ceva, Paul?
PAUL Dar soneria e stricată.
LUISE Vai, ce ruşine!
HELM Aşa că am intrat pur şi simplu şi am urcat…
PAUL Oricum nu ne vizitează nimeni.
LUISE Cine să mai vină în vizită la noi!
HELM Doar v-am scris scrisoarea aia.
LUISE Ce râs simpatic aveţi. Şi sunteţi încă atât de tânăr.
HELM Da. Dar la ce v-aţi fi aşteptat?
LUISE Paul, ia vezi tu dacă-mi stă bine broşa?
HELM V-am scris o scrisoare, doar aţi primit-o!
LUISE şi-a pus şi o capă de blană uzată Ah, ce păcat că tocmai în seara asta trebuie să mă duc la operă! Am primit un bilet de favoare. De la fosta noastră croitoreasă. Ginerele ei lucrează la operă. Pentru mine e întotdeauna un eveniment deosebit, cred că vă puteţi închipui! Aşa că, din păcate, acum nu pot să mă ocup de dumneavoastră.
HELM Nici nu trebuie. Nu stau decât un minut. Către Paul Unde aţi pus scrisoarea mea? Nu vreau decât semnătura dumneavoastră, şi am şi plecat.
PAUL Da-da.
LUISE Ce fel de scrisoare, Paul?
Paul face un semn obosit de lehamite cu mâna.
LUISE Ah, ştiţi, Paul nici nu mai deschide scrisoarile! De luni de zile nu le mai deschide. – Eu, da! Şi Paul râde de mine de fiecare dată. Îmi spune că tot mai aştept norocul cel mare. Chicoteşte Şi când colo, eu chiar îl aştept.
HELM Adică pur şi simplu aruncă corespondenţa?
PAUL Nu arunc niciodată corespondenţa!
LUISE îl ameninţă ştrengăreşte Paul, Paul!
PAUL Nu merită. – Mai bine o laşi să zacă pur şi simplu. Mai vine câte ceva, le laşi şi pe-alea să zacă. Se adună ceva, se face o mică grămadă, apoi grămada se face mai mare. Şi atunci te trezeşti cu teancul că dintr-o dată alunecă. Cauţi ceva pe masă, atingi teancul şi ele cad. Calci pe ele când te duci încolo, încoace. Pe urmă vine cineva şi împinge hârtiile la o parte, aşază ceva peste ele şi nici nu-ţi dai seama când au dispărut.
LUISE Vedeţi!
HELM Dar în cazul aceste trebuie într-adevăr să vă rog –
LUISE Paul, ia vezi dac-o găseşti, fă-i plăcerea asta!
HELM E o chestiune de termen. Din cauza clădirii. Eu sunt moştenitorul. Toate astea vi le-am scris deja.
PAUL Mdaa.
LUISE Atunci mai bine nu mă amestec. Dacă e vorba de afaceri, de astea se ocupă întotdeauna fratele meu! – Vai, dar acum chiar trebuie să plec! – Sper să vă reuşească toate lucrurile măreţe pe care vi le-aţi propus, v-o doresc din suflet. Pleacă, strigă înapoi. În oala albastră mai ai nişte tăiţei. Vezi, nu-i înghiţie iarăşi reci şi pe nemestecate!
(…)
PAUL Am halit-o! Mestecă şi rânjeşte.
Helm n-a băgat de seamă că Paul şi-a îndesat contractul în gură. Descumpănit, se uită la el cum mestecă şi înghite.
HELM Acordul dumneavoastră…
PAUL Mi l-am încorporat. Rânjeşte la Helm.
Lilo l-a urmărit pe Paul, izbucneşte într-un râs nestăpânit.
HELM tremură de mânie, cu voce schimbată Ridică-te! Ridică-te de pe scaunul meu!
PAUL Ai moştenit cumva şi scaunul? Păcat că şed pe el şi mă simt bine. Şi chiar îmi dă curul pe dinafară.
HELM Ridică-te!
PAUL Stai puţin, cred că mi s-a lipit de carne. Stai puţin – nuu, nu cred că vreau.
HELM Ridică-te!
PAUL Asta e o chestiune de voinţă, dacă vreau sau nu, dacă deplasez o sută douăzeci de kile dintr-un loc într-altul sau nu.
HELM Dacă nu reuşesc să te scot întreg, atunci o să te scot în bucăţi.
PAUL De ce nu începi odată1
HELM Fiecare kilogram în parte.
PAUL Dar trebuie să iei un cuţit. Sau o foarfecă pentru orătănii.
LILO Uite cuţitul.
PAUL Şi să împungi şi să hăcuieşti!
HELM îndreaptă într-adevăr cuţitul spre Paul. Fantoşă nenorocită! Stârv putrezit – fantoşă împăiată!
Paul face somnoros un semn de lehamite.
HELM Dacă bag cuţitul aici, nici măcar nu curge sânge.
LILO Da, hai, dă-i drumul, încearcă odată!
PAUL Acum nu ştie de unde să-nceapă.
LILO lui Paul Şi nici măcar nu te aperi!
PAUL Nu, nu mă apăr, nici măcar un braţ nu ridic, nici măcar degetul mic nu-l ridic în semn de ameninţare!
LILO Nu trebuie să acceptaţi asta.
PAUL Acum îşi dă ochii peste cap şi se uită în lăuntrul lui şi nu mai ştie ce să gândească în capul ăla al lui. Îi aruncă un papuc din picior.
Poftim, ai deja un picior!
Helm dă un şut papucului.
PAUL Oo, dar văd că piciorul meu e încă la locul lui, e drept că se cam clatină.
HELM Te fac… te fac zob!
PAUL Frumos spus, frumoasă expresie. – Uite-l că transpiră. Către Lilo Uită-te la el, mireasă verde a speranţei! Ăsta nu face absolut nimic, nici măcar nu se urneşte din loc. Iar sudoarea îi şiroieşte peste obraji şi i se scurge în gură. Uite-l că-nghite. Dă-i un prosop!
HELM Am s-o fac, am s-o fac…
PAUL Adu-i un prosop, şterge-i fruntea, nici nu mai vede de atâta transpiraţie.
Helm face o mişcare neajutorat agresivă. Lilo râde.
HELM Nu râde!
LILO Dacă te mişti în gol.
PAUL îi aruncă şi celălalt papuc Harşti!
HELM Bă boschetarule, bă parazitule, băi hoit împuţit, te tranşez, bă, îţi rup oasele, te fac ferfeniţă, te fac bucăţi, bă, s-a zis, s-a zis cu tine! Se repede asupra lui Paul, în furia lui oarbă răstoarnă scaunul, îl tranşează pe Paul cu o secure, îi aruncă braţele, picioarele, capul în camera întunecată de alături.