Făptași

Pentru versiunea pdf, rog apăsați aici.

Autor: Thomas Jonigk

Născut în 1966, dramaturgul și romancierul Thomas Jonigk lucrează și ca regizor la o serie de teatre de top: Volksbühne Berlin, Wiener Schauspielhaus ș. a.. Primul său succes ca autor dramatic l-a consemnat în 1994, cu savuroasa comedie Du sollst mir Enkel schenken (Să-mi dăruiești nepoți), montată de Stefan Bachmann la Schauspiel Bonn. A scris și librete de operă, scenarii de film și teatru radiofonic. A fost premiat de Frankfurter Autorenstiftung (Fundația autorilor din Frankfurt), de Institutul Goethe, de revista Theater heute și a primit și Drama-Logue Critics Award for Outstanding Achievement in Theatre. Traduse în mai multe limbi, piesele sale au fost montate și în Olanda, Belgia, Franța, Anglia, Rusia, Polonia, Spania, în țările scandinave, în Turcia, Filipine, India, SUA etc.

 

Sinopsis

Genul: Satiră socială brutală, comedie (cu scene revoltătoare)

Distribuție: 6 f, 3 b

De ani de zile, Petra este abuzată sexual de către tatăl ei, Erwin. Deși cunoaște situația, Karin, mama ei, o ignoră cu bună știință, preferând să-și salveze astfel mariajul și aparenta onorabilitate. Într-o simetrie perfectă, Magda îl violează pe fiul ei Paul, fără însă ca strigătele de ajutor ale acestuia să fie auzite de cineva. Paralizați de tabuurile care încă planează asupra acestui tip de probleme, cei doi copii nu sunt în stare să vorbească despre ele. Dar destinul lor comun îi va aduce laolaltă și împreună vor încerca să pună capăt abuzurilor ale căror victime sunt. E nevoie de multe eforturi pentru ca ei să reușească să-și articuleze problemele. Dar nici vizitele asistenților sociali nu le aduc salvarea așteptată, întrucât cei doi copii au de înfruntat o veritabilă conspirație, mai mult sau mai puțin tacită, a făptașilor. De altfel, piesa denunță această societate ca pe o lume a făptașilor, în care victimele sunt neputincioase asemenea unor miei duși la tăiere. Și incapabile până și să-și pună capăt zilelor.

De altfel, complicitatea adulților e ilustrată prin scene de un sarcasm aproape insuportabil. De pildă, în timp ce tatăl își violează fiica, soția lui intră împreună cu o vecină cu care stă de vorbă pe teme casnice, ca și cum scena care se consumă în aceeași încăpere, la câțiva pași de ele, ar fi una banal cotidiană. Revoltătoare, chiar și la simpla lectură, este naturalețea, mai că s-ar putea spune ingenuitatea ce definește relația făptașilor cu propriile lor fapte precum și cu victimele lor. Și încrederea de nezdruncinat în propria lor onorabilitate.

 

Comentariul lui Scora

         Elementul de maximă originalitate al acestui text este abordarea, cu mijloacele comediei, a unei teme atât de grave. Departe de a dezamorsa însă gravitatea faptelor, comicul subliniază o dată în plus brutalitatea „făptașilor”, aceștia fiind cu atât mai condamnabili, cu cât nu par câtuși de puțin conștienți de caracterul reprobabil, violent, mutilant al acțiunilor lor. O comedie dură, poate cea mai dură din câte s-au scris până acum. O comedie pe care o citești, culmea paradoxului, gâtuit de revoltă împotriva acestei complicități a făptașilor. Și ajungi să te simți revoltat de propriul tău râs (sau surâs), atunci când, în ciuda caracterului reprobabil al scenei, ea are și un extrem de eficient efect comic. Pentru un teatru românesc, ar fi un act de mare curaj să monteze o astfel de piesă. Cât despre rostul unui astfel de spectacol, într-o țară pe care mulți străini au vizitat-o exclusiv pentru prețul scăzut pe care-l aveau de plătit pentru satisfacerea deviațiilor lor pedofile …

 

Detalii tehnice

Premiera germană a avut loc la Deutsches Schauspielhaus Hamburg pe 8.12. 1999, regia: Christina Paulhofer.

În România, piesa a fost prezentată ca spectacol-lectură la Teatrul Ariel, Târgu Mureș, în 2001 și a fost montată, în limba germană, la Teatrul German de Stat Timișoara în 2013.

Drepturile de reprezentare: Hartmann & Stauffacher GmbH Verlag für Theater, Hörfunk, Fernsehen und Film, Bismarckstr. 36, 50672 Köln, versand@hsverlag.com.

Pentru drepturile asupra traducerii în limba română: Victor Scoradeț, vicmarsco@yahoo.de.

Mostră text

ERWIN      Încă o dată!

PETRA      Nu! Nici o dată! Nici măcar o dată!

ERWIN      Încă o dată! Pentru ultima oară!

PETRA      Nici nu mă gândesc!

ERWIN      Doar o dată!

PETRA      De trei ori ai spus deja că-i ultima oară! Nu! Nici măcar o dată! Nici măcar o singură dată!

ERWIN      Te rog.

PETRA      Nu.

ERWIN      Doar o singură dată!

PETRA      Nici o dată! Nici măcar o singură dată! O spun pentru ultima dată!

ERWIN      Dar ce-i cu tine? Aşa deodată. Spune odată.

PETRA      Nimic nu am. Asta spun. Nimic.

ERWIN      Ba mă ai pe mine. Doar eu nu sunt nimic.

PETRA      Nu. Din păcate nu.

ERWIN      Dar ce anume am făcut eu, după părerea ta?

PETRA      Destule.

ERWIN      (aproape de tot)    Un exemplu. Spune odată un exemplu.

PETRA      (retrăgându-se)    Nu pune mâna pe mine!

ERWIN      (plângând)  Ce-am făcut?

PETRA      Ce să-ţi mai spun eu. Te cunoşti tu.

(Fără să fie observată de cei doi intră Karin. Are pe ea un şorţ şi mănuşi de cauciuc şi se apucă de curăţenie sau de alte treburi gospodăreşti. Cei doi care continuă să se certe pot să ajungă chiar lângă ea, dar nici unul din ei nu are voie s-o vadă pe Karin şi nici Karin nu are voie să-i vadă pe ei.)

ERWIN      Te culci cu altul.

PETRA      Nu. Nici o dată. Nici măcar o singură dată.

ERWIN      Spune tot ce vrei tu să spui, dar nu te culca cu altul.

(…)

ERWIN      Am făcut ceva? Am greşit cu ceva? Dacă am greşit cu ceva, atunci spune-mi. Asta era? Că am greşit cu ceva?

PETRA      Lasă-mă-n pace.

ERWIN      Spune-mi cu ce-am greşit.

PETRA      Nu.

ERWIN      Te fereşti de mine.

PETRA      N-am timp.

ERWIN       N-ai timp pentru mine? N-ai timp?

PETRA      Nu. Vreau să rămân singură.

ERWIN      Nu te excit deloc?

PETRA      Nu.

ERWIN      Sunt prea bătrân. Asta era? Bineînţeles. Prea bătrân. Cum de nu mi-am dat seama de la-nceput. Care va să zică sunt prea bătrân.

PETRA      Nu.

ERWIN      Prea bătrân. Asta era. Sunt prea bătrân. Care va să zică sunt prea bătrân.

PETRA      Nu. Termină. Nu-i asta.

ERWIN      Nu-i asta. Care va să zică chiar e ceva. Dar ce anume.  (apucând-o de braţ)   Dă-i drumul. Spune!

PETRA      Nu pune mâna pe mine! Pentru ultima oară!

ERWIN      O dată doar! O dată nici nu se pune!

PETRA      Nici o dată! Nici o singură dată!

ERWIN      Nu te mai prosti. Nu-ţi mai bate joc de mine. Ia-mi pula-n mână.

PETRA      Nu.

ERWIN      Îţi astup toate găurile.

PETRA      Nu.

ERWIN      Înainte îţi plăcea.

PETRA      Mi-e ruşine de mine.

ERWIN      (trăgând-o spre el)    Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să-mi spui dacă s-a-ntâmplat ceva. Asta e! Trebuie să-mi spui despre ce vorba! Ce s-a-ntâmplat?

PETRA      Nu te iubesc! Ai greşit tu undeva! Nu am timp pentru tine! Trebuie să fie din cauza ta! Nu mă exciţi nici măcar un pic de tot! Din contră: Eşti prea bătrân!  (după un timp)  În fond, cine-ţi dă ţie dreptul să nu fii încă înmormântat?

ERWIN      (după o pauză lungă)     Ce spui tu acolo? Asta spui? Asta n-o s-o mai spui încă o dată! Nici măcar o singură dată! Nici o dată! Îţi închid eu gura, pizdă ce eşti, muiere ce eşti!

(O apucă pe Petra de părul strâns în coadă şi o obligă să se întindă pe jos. Petra nu se apără. Apoi Erwin îi smulge hainele de pe ea. Începe s-o cerceteze plin de interes. În acelaşi timp îi miroase plin de satisfacţie regiunea genitală. Procesul acesta durează mult.)

PETRA      (răsucindu-se spre Karin) Mama, tăticu’ îmi face iarăşi lucruri ciudate.

KARIN       (fără să se uite, continuând să trebăluiască)   Ţi se pare ţie.

(Se aude soneria.)

(…)

 (În timp ce Petra e violată de Erwin, Karin iese pentru a se întoarce apoi cu vecina ei. Cele două nu iau act de actul care are loc în fundal. Ele poartă o conversaţie specifică gospodinelor. Karin răsfoieşte revista ilustrată.)