Barfuss, Lukas: Nevrozele sexuale ale părinților noștri

Versiune PDF

Pentru o versiune PDF a fișei vă rog apăsați aici.

Autor: Lukas Barfuss

Născut în 1971 la Thun, în Elveția, Lukas Bärfuss a abandonat școala după clasa a noua și a muncit, printre altele, pe plantații de tutun, ca fierar-betonist și grădinar, apoi într-o librărie care l-a călăuzit spre literatură. Din 1997 trăiește din scris. Între 2009 și 2013 a fost și secretar literar la Schauspielhaus Zürich. Primele piese le-a scris pentru Grupul „400 ASA”, printre ai cărui membri fondatori s-a numărat. A devenit cunoscut în 2000 cu piesa Meienbergs Tod (Moartea lui Meienberg), dar primul mare succes (inclusiv internațional) I l-a adus piese Die sexuellen Neurosen unserer Eltern (Nevrozele sexualea ale părinților noștri), scrisă pentru Thetaer Basel, și care, până în 2005, a fost tradusă în 12 limbi. Între timp a mai scris peste zece piese, montate pe numeroase scene din țările germanofone și de peste hotare. A scos și un volum de proză, Die toten Männer (Bărbații morți). A primit aproape 20 de premii și distincții, printre care titlul de cel mai bun autor tânăr decernat de revista Theater heute, Premiul pentru cel mai bun dramaturg oferit de juriul Festivalului de la Mülheim an der Ruhr, Premiul Anna Seghers, Premiul pentru literatură al orașului Berlin, care presupune și calitatea de profesor invitat la Freie Universität Berlin, Premiul pentru literatură de la Solothurn (cea mai importantă întâlnire literară din Elveția), Premiul elvețian al cărții etc.Născut în 1971 la Thun, în Elveția, Lukas Bärfuss a abandonat școala după clasa a noua și a muncit, printre altele, pe plantații de tutun, ca fierar-betonist și grădinar, apoi într-o librărie care l-a călăuzit spre literatură. Din 1997 trăiește din scris. Între 2009 și 2013 a fost și secretar literar la Schauspielhaus Zürich. Primele piese le-a scris pentru Grupul „400 ASA”, printre ai cărui membri fondatori s-a numărat. A devenit cunoscut în 2000 cu piesa Meienbergs Tod (Moartea lui Meienberg), dar primul mare succes (inclusiv internațional) I l-a adus piese Die sexuellen Neurosen unserer Eltern (Nevrozele sexualea ale părinților noștri), scrisă pentru Thetaer Basel, și care, până în 2005, a fost tradusă în 12 limbi. Între timp a mai scris peste zece piese, montate pe numeroase scene din țările germanofone și de peste hotare. A scos și un volum de proză, Die toten Männer (Bărbații morți). A primit aproape 20 de premii și distincții, printre care titlul de cel mai bun autor tânăr decernat de revista Theater heute, Premiul pentru cel mai bun dramaturg oferit de juriul Festivalului de la Mülheim an der Ruhr, Premiul Anna Seghers, Premiul pentru literatură al orașului Berlin, care presupune și calitatea de profesor invitat la Freie Universität Berlin, Premiul pentru literatură de la Solothurn (cea mai importantă întâlnire literară din Elveția), Premiul elvețian al cărții etc.Născut în 1971 la Thun, în Elveția, Lukas Bärfuss a abandonat școala după clasa a noua și a muncit, printre altele, pe plantații de tutun, ca fierar-betonist și grădinar, apoi într-o librărie care l-a călăuzit spre literatură. Din 1997 trăiește din scris. Între 2009 și 2013 a fost și secretar literar la Schauspielhaus Zürich. Primele piese le-a scris pentru Grupul „400 ASA”, printre ai cărui membri fondatori s-a numărat. A devenit cunoscut în 2000 cu piesa Meienbergs Tod (Moartea lui Meienberg), dar primul mare succes (inclusiv internațional) I l-a adus piese Die sexuellen Neurosen unserer Eltern (Nevrozele sexualea ale părinților noștri), scrisă pentru Thetaer Basel, și care, până în 2005, a fost tradusă în 12 limbi. Între timp a mai scris peste zece piese, montate pe numeroase scene din țările germanofone și de peste hotare. A scos și un volum de proză, Die toten Männer (Bărbații morți). A primit aproape 20 de premii și distincții, printre care titlul de cel mai bun autor tânăr decernat de revista Theater heute, Premiul pentru cel mai bun dramaturg oferit de juriul Festivalului de la Mülheim an der Ruhr, Premiul Anna Seghers, Premiul pentru literatură al orașului Berlin, care presupune și calitatea de profesor invitat la Freie Universität Berlin, Premiul pentru literatură de la Solothurn (cea mai importantă întâlnire literară din Elveția), Premiul elvețian al cărții etc.Născut în 1971 la Thun, în Elveția, Lukas Bärfuss a abandonat școala după clasa a noua și a muncit, printre altele, pe plantații de tutun, ca fierar-betonist și grădinar, apoi într-o librărie care l-a călăuzit spre literatură. Din 1997 trăiește din scris. Între 2009 și 2013 a fost și secretar literar la Schauspielhaus Zürich. Primele piese le-a scris pentru Grupul „400 ASA”, printre ai cărui membri fondatori s-a numărat. A devenit cunoscut în 2000 cu piesa Meienbergs Tod (Moartea lui Meienberg), dar primul mare succes (inclusiv internațional) I l-a adus piese Die sexuellen Neurosen unserer Eltern (Nevrozele sexualea ale părinților noștri), scrisă pentru Thetaer Basel, și care, până în 2005, a fost tradusă în 12 limbi. Între timp a mai scris peste zece piese, montate pe numeroase scene din țările germanofone și de peste hotare. A scos și un volum de proză, Die toten Männer (Bărbații morți). A primit aproape 20 de premii și distincții, printre care titlul de cel mai bun autor tânăr decernat de revista Theater heute, Premiul pentru cel mai bun dramaturg oferit de juriul Festivalului de la Mülheim an der Ruhr, Premiul Anna Seghers, Premiul pentru literatură al orașului Berlin, care presupune și calitatea de profesor invitat la Freie Universität Berlin, Premiul pentru literatură de la Solothurn (cea mai importantă întâlnire literară din Elveția), Premiul elvețian al cărții etc.Născut în 1971 la Thun, în Elveția, Lukas Bärfuss a abandonat școala după clasa a noua și a muncit, printre altele, pe plantații de tutun, ca fierar-betonist și grădinar, apoi într-o librărie care l-a călăuzit spre literatură. Din 1997 trăiește din scris. Între 2009 și 2013 a fost și secretar literar la Schauspielhaus Zürich. Primele piese le-a scris pentru Grupul „400 ASA”, printre ai cărui membri fondatori s-a numărat. A devenit cunoscut în 2000 cu piesa Meienbergs Tod (Moartea lui Meienberg), dar primul mare succes (inclusiv internațional) I l-a adus piese Die sexuellen Neurosen unserer Eltern (Nevrozele sexualea ale părinților noștri), scrisă pentru Thetaer Basel, și care, până în 2005, a fost tradusă în 12 limbi. Între timp a mai scris peste zece piese, montate pe numeroase scene din țările germanofone și de peste hotare. A scos și un volum de proză, Die toten Männer (Bărbații morți). A primit aproape 20 de premii și distincții, printre care titlul de cel mai bun autor tânăr decernat de revista Theater heute, Premiul pentru cel mai bun dramaturg oferit de juriul Festivalului de la Mülheim an der Ruhr, Premiul Anna Seghers, Premiul pentru literatură al orașului Berlin, care presupune și calitatea de profesor invitat la Freie Universität Berlin, Premiul pentru literatură de la Solothurn (cea mai importantă întâlnire literară din Elveția), Premiul elvețian al cărții etc.

Sinopsis

Personajele: 3 f, 4 b

Dora suferă de o afecțiune psihică (nu se menționează un disgnostic anume, dar pare să fie o formă de autism) care presupune o așteptare de viață redusă. Cu toate astea, ea a atins vârsta la care se trezesc instinctele sexuale. Și mama ei este profund nemulțumită de efectul medicamentelor, care par a-i fi transformat fiica într-o legumă. Ea ar prefera-o pe Dora cea dinainte, care, chiar dacă avea reacții adeseori excesive, era mult mai vie. De aceea, Mama Dorei dorește să i se sisteze medicația și reușește să convingă un medic să-și asume această decizie.

Angajată să ajute un vânzător de legume, Dora cunoaște un client mai special: pe Domnul Subțire. Acestuia îi place Dora și își atrage ostilitatea Șefului Dorei, care-și trădează astfel el însuși o anumită formă de …simpatie față de Dora. Totuși, el nu reușește să împiedice o primă întâlnire între fată și loserul de comis voiajor care este, în fond, Domnul Subțire. Întâlnirea – concretizată sexual – îi face atât pe Dora, cât și pe DS, să-și dorească și să și aibă noi întâlniri de acest fel.

La un moment dat, Mama află. Și-i spune și Doctorului, care-i va ține Dorei o lecție de educație sexuală în care-și trădează, discret, și propriile sale perversiuni. Între timp, în ciuda tuturor predicțiilor, între fata bolnavă și domnul ratat par să se înfiripe sentimente. Nu ar fi exclusă chiar legalizarea lor, dacă… Dacă acesta nu s-ar teme că reacția părinților Dorei, dorința lor de a-l cunoaște, nu constituie de fapt o capcană pentru ca el să fie arestat. Căci Dora nu are încă 16 ani și este și bolnavă psihic, ceea ce l-ar face pasibil de o pedeapsă cu închisoarea.

Cinic și poetic în egală măsură, finalul nu face decât să confirme că lumea de azi își ascunde cu multă abilitate propriile nevroze sub masca unei onorabilități care o pune la adăpost de urmări, în timp ce grija, mai mult sau mai puțin ipocrită, a societății față de oamenii cu probleme nu face decât să împiedice o posbilă împlinire a unei relații între două rebuturi ale societății.

Comentariul lui Scora

Lukas Bärfuss este unul dintre marii maeștrii ai ambiguității subtile, abil controlate, pentru ca sub suprafața ei să descoperim sensuri profunde și adevăruri răscolitoare. Caracterizarea personajelor, articulată exclusiv prin felul lor de a vorbi (de a ascunde?) este de o finețe ieșită din comun. Neputințele lor, cu toate acele răutăți ce decurg din limitele lor, ne revoltă și ne înduioșează în egală măsură. Dramaticul, comicul și poezia se întrepătrund și adeseori coexistă în una și aceeași scenă. Nu lipsesc nici momentele dure, menite să potențeze sensurile principale ale piesei. Limbajul frust, adeseori brutal, este de fiecare perfect justificat. Până în 2005, piesa fusese deja tradusă în 12 limbi.

Detalii tehnice

Premiera absolută a avut loc în februarie 2003 la Theater Basel, în regia Barbarei Frey. În 20015, piesa a fost ecranizată de Tina Werenfels.

Premiera românească a fost montată de Radu Afrim, în 2004, la Teatrul Toma Caragiu, Ploiești.

Drepturile de reprezentare: Hartmann & Stauffacher, Verlag für Bühne, Film und Fernsehen, Bismarckstraße 36, 50672 Köln, info@hsverlag.com

Drepturile asupra traducerii în limba română: Victor Scoradeț. vicmarsco@yahoo.de

Mostră text

  1. Într-o cameră de hotel. Timpul e uituc, clipa zăboveşte, oamenii îşi pierd consistenţa.

Domnul subţire. Dora.

DOMNUL SUBŢIRE    Ce te holbezi aşa.

Nu te mai holba aşa.

Sau măcar spune ceva.

Poate să sperie, tăcerea asta a ta de după, dar înainte te repezi ca o furie. Dacă omul  nu e atent cu tine, nu mai rămâne nimic din el.

DORA        Am greşit cu ceva.

DOMNUL SUBŢIRE    Ba dimpotrivă. Tocmai asta e. Mă întreb numai cine ţi-a arătat totul.

DORA        Tu.

DOMNUL SUBŢIRE    Eu.

DORA        Eu nu fac decât ce faci şi tu.

DOMNUL SUBŢIRE    O faci de bună voie.

DORA        De bunăvoie fac ce faci şi tu.

DOMNUL SUBŢIRE    Da, da, gata cu trăncăneala, acum du-te.

DORA        Nu.

DOMNUL SUBŢIRE    Afară, am spus.

Mai am de lucru.

DORA        Rămân.

DOMNUL SUBŢIRE    Eşti surdă.

Precis că părinţii tăi îşi fac griji.

DORA        Trebuie să fiu acasă când se întunecă. Acum e încă lumină.

DOMNUL SUBŢIRE    Ce le-ai spus, ca să-i faci să te lase să ieşi duminica.

DORA        Că-l vizitez pe prietenul meu.

DOMNUL SUBŢIRE    Şi când colo, tu te furişezi la mine. Mincinoasă mică.

DORA        N-am minţit.

DOMNUL SUBŢIRE    Deci tu crezi că eu sunt prietenul tău.

DORA        Tu nu vrei. N-ai decât să spui.

DOMNUL SUBŢIRE    Câţi prieteni ai avut deja.

DORA        Nici unul.

DOMNUL SUBŢIRE    Deci, eu sunt primul tău bărbat, nu-i aşa.

DORA        dă din cap că da.

DOMNUL SUBŢIRE    Încă puţin şi-mi dau lacrimile.

DORA        De ce.

DOMNUL SUBŢIRE    Fiindcă mă minţi.

DORA        Nu mint.

DOMNUL SUBŢIRE    Chiar n-ai mai avut niciodată pe nimeni. Adevărat. Ah, Dora. Ce dar mi-ai făcut. Copila mea. Mie. Şi eu sunt atât de grosolan cu tine, îngeraşul meu. Îţi fac doar chestiile cele mai murdare şi pe urmă sunt atât de rău cu tine.

DORA        Nu eşti rău cu mine.

DOMNUL SUBŢIRE    Ba da, ba da, Dora, sunt rău cu tine. N-am făcut nimic ca să te fi meritat. O fiinţă aşa de delicată.

Aşa ceva nu mi-a mai dăruit nimeni până acum.

DORA        Şi pentru tine a fost tot prima oară.

DOMNUL SUBŢIRE    Pentru mine a fost prima oară cu cineva pentru care a fost pentru prima oară. Ştii, Dora, până acum nu am avut decât femei bătrâne, consumate, şi curve.

DORA        Ce-s alea curve.

DOMNUL SUBŢIRE    Femei cărora le dai bani pentru asta.

DORA        Şi tu le dai bani.

DOMNUL SUBŢIRE    Mult prea mulţi, Dora, mult prea mulţi.

DORA        Dă-mi şi mie bani.

DOMNUL SUBŢIRE    Pentru ce.

DORA        Pentru futut.

DOMNUL SUBŢIRE    N-ai înţeles, Dora. Vino puţin încoace. Tu nu eşti o curvă. Nu, copila mea, tu eşti ceva deosebit. Tu eşti un înger. Cerul te-a trimis. Tu ai să mă izbăveşti. Copila mea. Am să mă schimb. De acum încolo am să fiu bun cu tine. Promit. Îţi arăt ce n-am mai arătat nimănui. Cum sunt eu cu adevărat. Uite, simţi, ăsta sunt eu, şi tu eşti cea care face asta cu mine. Îngerul meu. Nu te gonesc. Precis că n-am să te mai gonesc niciodată. Ce-s nebun. Trebuie să fii nebun ca să goneşti un înger.

 

  1. Acasă. Veioza arde, dar atmosfera nu vrea să fie tihnită.

Mama. Dora.

MAMA      Ascultă, Dora. Azi fără basme, de acord.

DORA        Okay.

MAMA      Hai să vorbim despre câteva lucruri importante, vrei.

DORA        Sigur.

MAMA      Ai înţeles despre ce e vorba.

DORA        Nu.

MAMA      Ce ţi-a spus doctorul.

DORA        Sunt gravidă.

MAMA      De ce nu ţi-a luat pilula.

DORA        Doctorii ăştia cu medicamentele lor. Acum terminăm cu ele. De acum încolo nici o pilulă, niciodată din nou.

MAMA      Ăsta nu-i un medicament, Dora. Pilula e ca să nu faci copii. Ştii bine că şi eu o iau.

Pauză.

Şi cum crezi tu c-o să fie mai departe.

DORA        Nu ştiu.

MAMA      Nu ştii. Nici eu nu ştiu. Dar cineva trebuie să ştie.

Tăcere.

Încă mai putem să scăpăm de copil.

DORA        Okay.

MAMA      Eşti de acord.

DORA        Păi nu-i nici o chestie.

MAMA      Ceva e totuşi.

Un avort e un lucru trist.

DORA        Atunci nu vreau niciun avort.

MAMA      Dar poate că-i singura ieşire.

Sau îmi spui tu cine să se ocupe de copil.

DORA        Eu.

MAMA      Asta e o sarcină importantă şi dificilă.

DORA        Pentru că şi copilul e bătut în cap.

MAMA      Cine mai e bătut în cap.

DORA        Eu sunt bătută în cap.

MAMA      Dacă tu crezi asta, poţi să renunţi deja de tot.

DORA        Okay.

MAMA      De la cine ai luat tu okay-ul ăsta.

DORA        Ştiu şi eu.

MAMA      Atunci vrei să faci te rog o propunere.

DORA        Am putea să i-l dăruim cuiva care nu poate să aibă copii.

MAMA      Frumoasă idee, dar nu cred că s-ar bucura cineva de cadoul ăsta.

DORA        Atunci aşteptăm până vine pe lume şi pe urmă îl omorâm. Fără glumă.

MAMA      E interzis, Dora.

DORA        Nu spunem la nimeni. Îl legăm de un copac şi pe urmă nu-i mai facem nimic.