Bärfuss, Lukas: Malaga

Pentru versiunea pdf rog apăsați aici.

Autor: Lukas Bärfuss

Lukas Bärfuss (n. 1971) este fără-ndoială cel mai important dramaturg elvețian contemporan și unul dintre autorii de top din spațiul cultural de expresie germană. Până în 2016, opera sa adunase nu mai puțin de 18 premii și distincții literare, printre care și titlul de cel mai bun tânăr autor al anului 2003 ales de revista Theater heute (pentru Nevrozele sexuale ale părinților noștri), Premiul pentru cel mai bun dramaturg al anului 2015 la Festivalul de la Mülheim, Berliner Literaturpreis (2013), Solothurner Literaturpreis (2014), Schweizer Buchpreis (Premiul elvețian al cărții). A scris în jur de 20 de piese de teatru, nuvele, romane, eseuri. Piesele sale au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, italiană, rusă, letonă, lituaniană, suedeză, maghiară, greacă, română.

Distribuția: 1 f, 2b

Genul: Psiho-thriller cu accente comice

Vera și Michael sunt un cuplu în prag de divorț; un cuplu care deja s-a separat și care a decis că Rebekka, fiica lor în vârstă de 7 ani, va petrece weekendurile alternativ, cu fiecare dintre ei. Numai că în weekendul care se apropie, mama urmează să plece în Malaga cu iubitul ei, iar tatăl trebuie să fie la Innsbruck, la un congres. În plus, bona are gripă și nu poate sta cu micuța. Așa că Vera decide să-l angajeze pe Alex, fiul unei prietene, să aibă grijă de fiica ei. Această decizie este discutată și disputată îndelung cu Michael, care se arată complet împotriva ideii de a-și lăsa fetița în grija unui băiat de 19 ani. Numai că miza congresului pe de-o parte și dorința intensă de a călători în Malaga, pe de alta, impun în cele din urmă soluția Alex. După discuții minuțioase cu ambii părinți, el rămâne să-și asume rolul de babysitter, contra sumei de 300 de euro. Anunță că pe durata celor 3 zile are să filmeze un scurtmetraj cu fetița, pe care mai apoi o să-l înscrie într-un concurs de short films. Alex este pasionat de  estetica cinematografică crudă, fără artificii și fără efecte și urmează să plece în scurt timp la New York, să studieze regia de film.

Weekend-ul se consumă, Vera și Michael se întorc acasă. Dar Rebekka se află în spital, iar singura relatare pe care o avem despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla este discursul fracturat al lui Alex, în care pomenește o aventură a lui Pippi Șosețica. Astfel, putem deduce că Rebekka a căzut din copac în timp ce o „juca” pe eroina cărții cu povești (din care îi citesc părinții la culcare), salvând doi copii dintr-un incendiu.

Momentul dificil prin care trec cei doi soți are drept urmare mutarea lui Michael înapoi, în locuința comună. Temporar, ori definitiv – asta rămâne de văzut. La fel și recuperarea fetiței.

 Cele șase scene ale piesei sunt dispuse în montaj narativ în prima parte și în montaj cronologic în partea a doua. Primele trei se desășoară în interval de două zile, în vreme ce ultimele trei au loc în numai 2 ore și 5 minute. Influența poeticii cinematografice asupra scrisului dramatic al lui Bärfuss e cunoscută. Doar că, în Malaga, filmul ocupă deja un loc mult mai complex.

Spre deosebire de alte texte, însă, această piesă aproape că nu are indicații de autor; nu se precizează decât ziua și ora celor șase scene și nimic altceva. Nimic despre loc, despre situații, acțiuni, stări, atmosferă ori alte categorii pe care, de regulă, dramaturgii le menționează în scrierile lor. Imaginația regizorului este invitată să vadă filmul spectacolului și să completeze informațiile lipsă din desfășurarea acțiunii.

De reținut și contrastul/conflictul între lumea/viața adulților, supuși presiunilor cotidiene (carieră, viață personală) și universul copilului, între principiile lor rigide pe care ei sunt primii care le încalcă (la fel ca-n „Nevroze”). Cu alte cuvinte, tensiunea între real și imaginar. Acesta din urmă e o constantă a dramturgiei elvețianului, care erodează constant și eficient realitatea.

Premiera absolută a avut loc în 2010 la Schauspielhaus Zürich, în regia Barbarei Frey.

Premiera românească a avut loc în mai 2017 la Teatrul Luni de la Green Hours, în regia lui Florin Liță.

Drepturile de reprezentare: Hartmann & Stauffacher, Verlag für Bühne, Film und Fernsehen, Bismarckstraße 36, 50672 Köln, info@hsverlag.com

Drepturile asupra traducerii în limba română: Victor Scoradeț, vicmarsco@yahoo.de

Textul se regăsește și în volumul Lukas Bärfuss, „Nevrozele sexuale ale părinților noștri”, editura Europress, 2016.

Miercuri, ora șaisprezece

VERA        Maria e bolnavă.

MICHAEL Nu.

VERA        Weekendul ăsta n-are să poată să aibă grijă de Rebecca.

MICHAEL O, Doamne, te rog, nu.

VERA        Liniștește-te.

MICHAEL Nu asta, te rog, nu acum.

VERA        Poate să vină Alex.

MICHAEL Cum. Asta înseamnă că totul e rezolvat.

VERA        Eu am rezolvat totul.

MICHAEL Și de ce nu spui așa de la început.

VERA        N-ai pentru ce.

MICHAEL De ce începi prezentând totul ca pe o catastrofă –

VERA        Deci –

MICHAEL – pentru ca apoi, după o pauză cât se poate de elaborată, să-mi comunici că nu e absolut nicio catastrofă și că totul e rezolvat.

VERA        Michael.

MICHAEL M-ai făcut să mă uit în abisul ăsta absolut intenționat –

VERA        Nu mi-ai spus cum ați –

MICHAEL – de ce faci asta –

VERA        – cum ați petrecut –

MICHAEL – e o mare răutate.

VERA        S-a întâmplat ceva.

MICHAEL Ce să se fi întâmplat.

VERA        Rebecca stă în camera ei și se simte ofensată.

MICHAEL Nu are niciun motiv să fie.

VERA        Cum ați petrecut după amiaza.

MICHAEL Știi bine că aveam de gând să mergem la bazin.

VERA        Dar.

MICHAEL Rebecca n-avea costum de baie.

VERA        Dar pregătisem totul.

MICHAEL Dacă tu numești costum de baie acest flecușteț liliachiu, bucățica aia de cârpă, îmi pare rău, dar ăla nu-i un costum de baie. Nu pentru o fetiță de  șapte ani.

VERA        Chiar ea și l-a ales.

MICHAEL Iar eu mă întreb ce anume este în neregulă.

VERA        Tocmai își descoperă –

MICHAEL Ce anume este în neregulă în educația ei.

VERA        Tocmai își dezvoltă stilul ei propriu.

MICHAEL O fetiță de șapte ani n-are nevoie de stilul ei propriu.

(…)

Joi, ora șaptesprezece

VERA        Când ai avionul.

ALEX        Pe opt.

VERA        Ultimul tău weekend în patrie.

ALEX        Așa s-ar zice.

VERA        Emoții.

ALEX        De ce.

VERA        New York, școala de film, o viață nouă departe de casă.

ALEX        Nu-i chiar așa de excitant cum pare.

VERA        Pari obosit.

ALEX        S-a făcut cam târziu aseară.

VERA        Trenul lui Michael pleacă la unșpe. Ar fi bine dacă ai lua-o pe Rebecca de la școală la ora douăspreze.

ALEX        La douășpe.

VERA        Crezi că reușești.

ALEX        Cre’ că da.

VERA        Nu-i place dacă o aștepți în clădirea școlii. Îi e rușine. Așa că mai      bine rămâi în curte.

ALEX        E-n regulă.

VERA        Nimic personal.

ALEX        Normal.

VERA        Vă las bani, așa că la prânz puteți să mergeți la chinezesc.

ALEX        Yup.

VERA        Că veni vorba – ce mâncați seara.

ALEX        Ei ce-i place.

VERA        Paste, paste, paste.

ALEX        E-n regulă.

VERA        Sosuri găsești în frigider.

ALEX        Perfect.

VERA        Alex. Ai să te descurci, nu-i așa.

ALEX        Paste cu sos. Yup, un fleac pentru mine.

VERA        Vreau să spun, weekendul cu Rebecca.

ALEX        Sigur că mă descurc, absolut.

VERA        Rebecca e foarte bucuroasă că rămâne cu tine.

ALEX        Normal.

VERA        Nu mai vorbește decât de filmul vostru.

ALEX        Da, e marfă să filmezi, total marfă.

VERA        Nu vă duceți la lac. Ea nu înoată prea bine.

ALEX        Nicio grijă. Mi se spune și Alex, castorul.

VERA        Castorul.

ALEX        Și nu din cauza dinților.

VERA        În orice caz, nu vă duceți la lac.

ALEX        Oricum n-avem timp de asta. Vineri după masă avem de scris.

VERA        Păi parcă voiați să filmați.

ALEX        Ce anume îți trebuie pentru un film bun, mister Hitchcock. A good    book, a good book, a good book.

(…)

Duminică, ora douăzeci și trei și treizeci.

ALEX        Vera.

VERA        Ce.

ALEX        Nu te speria.

VERA        Alex. De unde ai –

ALEX        Am văzut lumină.

VERA        Ce cauți aici.

ALEX        Nu mă lasă s-o văd pe Rebecca. M-au dat afară, individul ăla a vrut   chiar să cheme poliția.

VERA        Care individ.

ALEX        Doctorul ăla.

VERA        Ai fost la spital.

ALEX        Poți să le spui tu te rog, numai câteva minute să mă –

VERA        În ce hal arăți. Hainele tale –

ALEX        Am fost în parc.

VERA        Tot timpul. Pe vremea asta.

ALEX        Poți să-mi scrii o împuternicire sau așa.

VERA        O împuternicire.

ALEX        Crede-mă că nu stau mult.

VERA        Michael trebuie să vină dintr-un moment într-altul. Trebuie să pleci   acum.

ALEX        El nu e de acord, nu-i așa.

VERA        Nu e de acord să ce.

ALEX        S-o văd pe Rebecca.

VERA        Ia spune-mi, mai ai cumva pastilele –

ALEX        El crede probabil că eu sunt vinovat de toată povestea.

VERA        Te miră cumva.

ALEX        Dar tu. Și tu crezi că –

VERA        Habar nu am ce să cred.

ALEX        N-o să moară.

VERA        Situația nu e bună deloc.

ALEX        Știu asta. Crede-mă. Rebecca nu poate să moară.

VERA        Alex, ce s-a-ntâmplat.

ALEX        Arde un foc, ce luminos e, arde în mii de vâlvătăi. E dansul nostru     care-l         luminează, el arde pentru noi.

VERA        Ce tot spui tu acolo.

ALEX        De ce a venit tocmai la mine.

VERA        Cine. Rebecca.

ALEX        Putea să-l arate altcuiva. Ție. Lui Michael. Oricui. De ce m-a ales pe mine.

VERA        Pentru ce te-a ales.

ALEX        Nici măcar la chinezesc n-a vrut să meargă. Cică nu ne rămâne timp pentru asta. Am vrut să-i explic ce este un scenariu, regulile, ce merge și ce          nu. Dar nici măcar nu mă asculta.

VERA        Adică nu ați –

ALEX        Pippi Langstrumpf, asta voia ea să fie (…). A jucat totul atât de precis, exact cum e descris în carte, băutul cafelei și pe urmă spartul ceștii, inundarea bucătăriei, iar atunci când domnul Nilsson cade în lac, și-a certat măgarul, o nebunie, trebuia neapărat s-o vezi. Și pe urmă zice, e sâmbătă seara, vreau să ies cu calul, și eu zic, e puțin cam târziu pentru asta. Dar ea insistă (…). E deja întuneric, și domnul Nilsson șade pe Pippi, și Pippi șade pe cal, la un moment dat ajung în orășel și imediat în piața orașului. Iar acolo e casa aia în flăcări. Un foc uriaș, cu vâlvătăi. Oamenii stau în jur, se holbează și se tem, doar Pippi are ochi să vadă frumusețea acestui foc, scânteile care sar în toate părțile și coloana de fum. Până când îi vede pe cei doi băieți în camera de la mansarda casei în flăcări, sus de tot, unde nu ajunge scara de incendiu. Dar ea nu ar fi Pippi dacă n-ar avea o idee. Îi leagă maimuței o funie de coadă, aia o trage în sus în copacul care se află lângă casa aceea. Pippi aduce o scândură de la un șantier din apropiere, o trage cu frânghia până pe creanga cea mai înaltă, și acum, fata cea isteață are o punte până la casă. Un pod îngust, instabil, care trece mult pe deasupra pieței. Ține un băiat sub brațul stâng, pe celălalt sub cel drept, are focul în spate, mulțimea urlă, băieții sunt salvați, dar pentru Pippi nu-i de ajuns, ea dansează peste capetele mulțimii înspăimântate, dansează ca o nebună, pe un singur picior, și în timpul ăsta cântă cântecul ăla.

VERA        Nu cumva ați –

ALEX        Asta a fost realitate, Vera, înțelegi, asta a fost nenorocita de realitate.

Cum să mai fac eu filme acum, cum să mai povestesc cine știe ce      întâmplări  inventate. Asta n-a fost ficțiune, asta a fost realitatea, și ea a vrut ca eu să văd asta, ea a vrut ca eu să filmez.