Versiune pdf
Pentru versiunea pdf a acestei prezentări, rog apăsați aici.
Autor: Roland Sachimmelpfennig
Roland Schimmelpfennig (n. 1967) este la ora actuală cel mai jucat dramaturg german contemporan. Piesele sale sunt reprezentate în peste 40 de țări. Este și regizor, romancier, libretist de operă, autor de piese de teatru radiofonic, eseuri. A scris deja peste 30 de piese, a primit numeroase premii și distincții (Premiul Nestroy, de două ori, Premiul de dramaturgie al festivalului de la Mülheim etc.). Este cu siguranță unul dintre cei mai inovatori autori contemporani, aflat într-o perpetuă căutare de noi forme dramatice. O căutarea încununată de fiecare dată de reușită, dacă avem în vedere succesul pieselor lui Schimmelpfennig în culturi atât de diferite.
Sinopsis
Genul: Dramă, Mystery
Distribuția: 3 f, 2 b
Frank (în jur de 45 de ani) și soția sa, Claudia, alcătuiesc de ani buni o familie. Au și un fiu aproape major, Andi, care la rândul lui are o prietenă, pe Tina. Spațiosul lor apartament e deja gol: nu mai există mobilier, nici tablouri pe pereți, doar cutiile mari de carton pregătite pentru mutat. Claudia tocmai iese din baie, a făcut probabil ultimul duș în locuința din care familia urmează să se mute. Și-l întreabă pe Frank, aflat în vestibul, cu cine vorbea. Frank se tot eschivează, dar Claudia insistă că a auzit voci în vestibul. Și, cum bâiguielile soțului nu o conving, Claudia se duce la ușa de la intrare și o deschide. Iar în fața ușii stă singurul personaj al piesei care are și un prenume: Romy Vogtländer. Exact, femeia dinainte. Dinainte cu mult, căci sunt 24 de ani de când Frank și Romy s-au văzut ultima oară. Așadar, ce caută „femeia dinainte” la ușa casei din care Frank și familia lui tocmai urmează să se mute peste ocean, la Toronto? După apoape un sfert de secol? Explicația ei e simplă: „Acum 24 de ani, bărbatul acesta a fost marea mea iubire. Eram un cuplu atunci, și mai suntem și astăzi.” Pe ce se bazează ea când afirmă că ei doi continuă să fie un cuplu? Firește, pe faptul că ea îl iubește-n continuare la fel ca atunci. Dar și pe jurământul pe care i-l făcuse Frank, anume, că o va iubi veșnic.
Asta se întâmplă în prima scenă a piesei. Următoarea scenă începe cu zece minute …înaintea acțiunii din prima scenă. Astfel, aflăm ce anume s-a petrecut înaintea acestui început abrupt și spectaculos. Iar scena a doua continuă și cu ceea ce s-a-ntâmplat în prima scenă, așadar o încorporează, plasând-o într-o cronologie mai realistă, completând, ca printr-un flashback, lacuna temporală. Piesa care începe asemenea unei comedii de bulevard, cu clasicul triunghi amoros, ia însă turnúri neașteptate. Se transformă mai întâi în dramă, pentru a se termina ca o tragedie greacă.
Comentariul lui Scora
Asemenea altor mari autori ai zilelor noastre (Lukas Bärfuss, Neil LaBute, Dea Loher), Schimmelpfennig a asimilat profund lecția tragediei antice. Asta se simte în senzația, chiar și la simpla lectură, că există o predestinare, că traseele existențiale ale personajelor sunt conduse de forțe mai presus de ele. Dar a căror prezență și putere, spre deosebire de eroiii de acum două milenii și jumătate, cei de acum nici măcar nu le mai bănuiesc. Iar tensiunea dintre ceea ce vor ei să facă și acea forță pe care o simțim, difuz, că le guvernează existențele este extrem de ofertantă dramatic. O piesă cu metafizică, dar și cu o acțiune dramatică palpitantă, plină de suspans. Ceea ce a condus, firesc, și la ecranizarea piesei și inlcuderea filmului în categoria psycho thriller.
Detalii tehnice
Premiera absolută a avut loc la Burgtheater Viena în septembrie 2004, în regia lui Stephan Müller.
Premiera românească, intitulată Femeia din trecut, a fost coprodusă de Proiect Replica și Teatrul Metropolis în 2009, în regia lui Theodor Cristian Popescu.
Drepturile de reprezentare: S. Fischer Verlag GmbH Theater und Medien, Hedderichstr. 144, 60596 Frankfurt am Main. E-mail: theater@s-fischer.de, reprezentată în România de Kessler Agency: simona@kessler-agency.ro.
Drepturile asupra versiunii românești: Victor Svcoradeț, vicmarsco@yahoo.de
Mostră text
Broasca de la intrare se sparge. Uşa locuinţei se deschide violent. Scurtă pauză.
Andi, fiul lui Frank şi al Claudiei, dă buzna înăuntru. Are respiraţia tăiată, pare sub şoc, nu e în stare să vorbească. Pe braţe o poartă pe Romy Vogtländer în pelerină de ploaie, moartă.
ANDI Ajutor –
CLAUDIA Ce –
FRANK Ce s-a –
ANDI Afară, în faţa casei, zăcea femeia asta –
Scurtă pauză.
FRANK Romy –
ANDI E moartă –
FRANK Moartă?
ANDI Moartă – da, zăcea moartă pe caldarâm în faţa casei.
Scurtă pauză.
CLAUDIA Femeia – moarta – de ce n-ai lăsat-o unde era?
Scurtă pauză.
ANDI S-o las acolo? O femeie moartă?
CLAUDIA Da –
ANDI Dar nu puteam s-o las –
FRANK Doar nu era s-o –
CLAUDIA De ce nu, ce să facem noi cu ea, aici?
Scurtă pauză.
Ce să facem noi cu cadavrul, aici, în casă? Du-o-napoi –
ANDI Înapoi, în faţa acsei? S-o duc înapoi pe pavaj? Nu!
CLAUDIA Vie sau moartă, femeia asta nu are ce căuta în locuinţa mea.
ANDI Nu pot s-o duc înapoi –
CLAUDIA De ce nu, doar tu ai şi adus-o încoace.
Scurtă pauză.
ANDI nu mai poate s-o ţină în el Eu am omorât-o!
FRANK Tu ai – ce-ai făcut?
ANDI Eu am ucis-o –
Claudia încearcă să închidă la loc uşa spartă, dar aceasta este atât de stricată, încât tot mai rămâne puţin deschisă, chiar dacă o forţează.
FRANK Pune-o – pune-o aici –
Andi întinde femeia moartă peste câteva cartoane cu lucruri.
CLAUDIA Nu se poate să –
ANDI Nu-nţeleg cum a putut să se-ntâmple –
FRANK Ce? Ce anume s-a întâmplat?
ANDI Tina şi cu mine, eram amândoi, astăzi e ultima noastră zi, soarele era deja jos de tot, şi atunci, femeia, femeia asta părăseşte casa, şi, nu pot să spun de ce, ceva la ea ne înfurie, ceva în felul ei; mersul ei, nu ştiu ce, neliniştea ei, ne înfurie, o simţim amândoi în acelaşi timp, şi atunci Tina ia o piatră şi aruncă după ea, o ratează, de două ori, femeia e prea departe, imposibil de lovit, mă gândesc şi arunc şi eu după ea, dar piatra, parcă ar fi fost atrasă de ea, zboară spre ea, chiar când se întoarce să plece, şi o loveşte în plin, drept în cap. Femeia se prăbuşeşte şi nu se mai ridică.
Scurtă pauză.
Ce-am putut să fac?
Pauză.
Pentru clipa asta, pentru că am aruncat cu piatra aia, o să plătesc cu toată viaţa mea.
Tăcere. Nimeni nu ştie ce să spună.
Mama îşi cuprinde fiul în braţe. Tatăl se întoarce spre femeia moartă.
FRANK Trăieşte!
ANDI Ce?
FRANK Da, respiră –
Scurtă pauză.
respiră superficial, dar respiră –
CLAUDIA Trăieşte –
FRANK E doar leşinată – piatra a făcut-o să-şi piardă cunoştinţa –
Scurtă pauză.
N-ai omorât-o.
Scurtă pauză.
ANDI Nu –
FRANK Nu putem s-o lăsăm să zacă aici – dacă are o comoţie cerebrală trebuie să stea întinsă în întuneric.
CLAUDIA Unde s-o întindem aici –
ANDI Pe canapea –
CLAUDIA Canapeau au luat-o deja –
ANDI Au luat-o –
CLAUDIA E pe vapor, a plecat cu mai tot mobilierul –
FRANK Aici unde e acum nu poate să rămână, cine ştie cât mai durează până când o să-şi revină –
ANDI Păi atunci pune-o la voi în pat –
CLAUDIA Niciodată. În nici un caz la noi în pat –
FRANK Patul tău ce are – o punem în patul tău.
ANDI Patul meu – eu – dacă o punem la mine în pat – atunci eu unde o să –
Scurtă pauză.
Mai încolo vine Tina, e ultima oară –
CLAUDIA Dar de ce trebuie să vă întâlniţi aici –
ANDI Dar –
Scurtă pauză.
la ea nu putem, tatăl ei mă urăşte.
Scurtă pauză.
CLAUDIA Duceţi-vă şi voi la cinema – există atâtea posibilităţi –
ANDI Şi pe urmă? Doar n-o să-mi petrec noaptea lângă femeia asta, la mine în pat!
Tăcere.
FRANK Dar nu poţi să –
ANDI Nici prin gând nu-mi trece!
FRANK Dar nu poţi să –
ANDI Nici prin gând nu-mi trece! Mai bine n-aş mai fi adus-o în casă –
Andi iese furios.
Frank şi Claudia rămân cu femeia leşinată.
FRANK Hai s-o ducem dincolo –
CLAUDIA Du-o tu –
FRANK Nu pot s-o duc singur –
CLAUDIA Nu poţi? E prea grea? Înainte sunt sigură că puteai –
Ce-i asta?
FRANK Ce?
CLAUDIA Aici – aici pe podea – uite –
E sânge?
FRANK Sânge?
CLAUDIA Da –
FRANK Unde ?
CLAUDIA Aici, pe podea –
FRANK Într-adevăr – e o pată, nici nu băgasem de seamă.
E –
Cercetează pata.
E sânge – îi curge sânge –
(…)