Versiune pdf
Pentru o versiune pdf a acestei prezentări, rog apăsați aici.
Chip de foc
Autor: Marius von Mayenburg
Marius von Mayenburg (n. 1972 la München) și-a început cariera, precum și durabila sa prietenie cu regizorul Thomas Ostermeier, la legendara Baracke de la Deutsches Theater Berlin, al cărei dramaturg a fost. Acolo a atradus și legendara piesă Blasted a Sarei Kane, pusă-n scenă de Ostermeier. S-a afirmat, ca dramaturg, cu piesa Feuergesicht (Chip de foc), tradusă cu promptitudine în peste 20 de limbi, inclusiv chineza, japoneza, coreana. A scris între timp aproape 20 de piese de teatru și radionofonice. Lucrează și ca traducător (Shakespeare, Sarah Kane, Martin Crimp ș. a.) și regizor. Pentru piesa Feuergesicht (Chip de foc) a fost distins cu Premiul Kleist pentru tinerii dramaturgi (199&) și Preis der Frankfurter Autorenstiftung (1998).
Sinopsis
Genul: Dramă. Sau tragedie?
Personaje: 2 femei, 3 bărbați
Kurt și sora sa, Olga, sunt doi adolescenți ale căror probleme sunt total ignorate de părinții lor, prizonieri definitivi ai unei vieți banal burgheze, terne, inerțiale. Tatăl își trăiește micile sale obsesii sexuale (neconștientizate) urmărind cu o pasiune nefirească știrile despre prostituate ucise, în timp ce mama e absorbită de problemele propriei vârste. În acest context, Kurt nu o are decât pe Olga iar Olga, pe Kurt. Relația dintre ei e din ce în ce mai apropiată, ajungând repede la incest.
Teama supremă a celor doi frați este aceea de a crește și a deveni la fel ca părinții lor. Ura lui Kurt împotriva unei lumi închistate, stupide, acaparate de probleme derizorii și încrederea sa în puterea purificatoare a focului îl conduc inevitabil la piromanie. În cartier au loc din ce în ce mai multe incendii al căror autor este Kurt. Când află despre preocupările nocturne ale fratelui ei, Olga începe să-l însoțească. Această complicitate reaprinde dragostea dintre ei, ce părea la un moment dat amenințată de relația Olgăi cu tânărul Paul. Agreat de tatăl celor doi adolescenți, întrucât este „bărbat”, așadar la fel de stupid ca el însuși, Paul o dezamăgește repede pe adolescenta care continuă să-și însoțeasc fratele în escapadele sale nocturne.
Preocupați exclusiv de propriile persoane, părinții ignoră semnele tot mai evidente ale acțiunilor piromane ale lui Kurt și consideră că toate ciudățeniile lui comportamentale sunt manifestări normale ale pubertății.
Dar un moment de criză între Paul și Kurt îi determină pe părinții acestuia să-l trimită pentru o vreme la țară, la o mătușă. Între timp, ei descoperă, în pivniță, materialele și accesoriile folosite de Kurt pentru a incendia biserici, fabrici, depozite și înțeleg, în sfârșit, că fiul lor era autorul incendiilor. Îl aduc înapoi de la țară și au de gând să-l ducă la poliție în ziua următoare. Dar, în noaptea premergătoare predării sale, Kurt își ucide părinții, apoi își dă foc.
Comentariul lui Scora
La fel ca Deșteptarea primăverii a lui Wedekind, și Chip de foc poate fi considerată e „o tragedie cu copii”. (Poate că nu e neintersant faptul că regizorul Vlad Cristache a montat ambele piese…) În concordanță cu mentalul și poetica zilelor noastre, mult mai violentă și mai șocantă. Autorul surprinde cu o precizie extremă și nemiloasă stupiditatea părinților, mentalitatea unei lumi a adulților în tot ce are ea mai exasperant pentru doi adolescenți care încearcă să descopere și să-nțeleagă lumea. Iar răspunsurile oamenilor mari, reacțiile lor îi duc la disperare. De cealaltă parte, sensibilitatea celor doi adolescenți, nevoia lor de înțelegere și afecțiune pe care nu și-o pot satisface decât reciproc sunt redate cu o intensitate care ne determină să ținem cu (și la) ei și să înțelegem deznodământul brutal și tragic. Toate cele cinci personaje reprezintă partituri extrem de generoase pentru actori.
Încă ceva: după unul din spectacolele cu aceatsă piesă de la Odeon, a avut loc o discuție cu publicul. Firește, câțiva dintre spectatori (o minoritate infimă, totuși) au fost indignați. O spectatoare care lucra ca psiholog la Poliție a afirmat, însă, că toți părinții din România ar trebui să vadă această ca să știe cum să-și cunoscă și educe copiii…
Detalii tehnice
Premiera absolută a avut loc la Münchner Kammerspiele pe 10.10.1998, în regia lui Jan Bosse.
Premiera românească a fost produsă de Teatrul Odeon, în februarie 2004, în regia lui Felix Alexa. Piesa a mai fost montată și la Teatrul Toma Caragiu, Ploiești, în stagiunea 2014-2015, în regia lui Vlad Cristache,
* * *
Drepturile de reprezentare: henschel SCHAUSPIEL Theaterverlag Berlin, Alte Jakobstr. 85/86 Aufgang 7, 10179 Berlin. Tel: +49 030 4431 8888, Fax: + 49 030 4431 8877, e-Mail: verlag@henschel-schauspiel.de.
Drepturile pentru versiunea românească: Victor Scoradeț, vicmarsco@yahoo.de.
Mostră text
MAMA Du-te-acasă, eşti beat.
PAUL Nu se poate, taică-meu a luat puşca din cui.
TATĂL Lasă-l să intre.
PAUL Salut, Kurt, căcăcios mic ce eşti, Paul e beat, nu e cazul să faci ochii ăştia.
TATĂL Încet. Îţi aduc un pahar cu apă.
PAUL N-am nevoie de apă. Vreau să fut. Nu aveţi nimic de futut prin casă?
MAMA spre Kurt şi Olga Ia duceţi-vă voi doi sus acuma, mâine are să se simtă iarăşi bine.
PAUL Aşa o casă mare şi nimic de futut. Ce zici de asta, Olga, surioară. Tu te-ai futut vreodată?
OLGA Da.
KURT Asta nu-i sora ta.
TATĂL Ţi-am adus apa. Şi ţine-ţi gura. Eşti beat.
PAUL Mai spune o dată. Beat. Mai am mult până să fiu beat. Tu nu mă cunoşti deloc.
KURT Eşti un beţivan ordinar.
MAMA Linişte.
PAUL lui Kurt Mai spune o dată. Am să-ţi zdrobesc capul de perete.
KURT Eşti un beţivan ordinar.
Paul râde.
PAUL Aşa de mic şi de căcăcios. Pe-ăsta ar trebui să-l bateţi o dată la cur până-i ţâşneşte sângele. Da?
TATĂL Poţi să rămâi liniştit aici peste noapte. Poţi să dormi pe canapea.
PAUL Pe canapea.
MAMA Îţi aducem şi-o găleată la-ndeamnă.
PAUL Eu nu borăsc. Fir-ar să fie. Am să dorm sus. La Olga.
KURT Nu mai dormi acolo.
TATĂL Bea puţină apă şi pe urmă culcă-te.
PAUL Mă cac pe apa ta. Bea. Ce vă uitaţi aşa la mine? Căcăcioşilor. Vomită.
OLGA Acum devine scârbos.
KURT Şi nu-i nici o găleată aici.
TATĂL Poftim. Aşa ne trebuie.
MAMA Du-te la wc, dacă vrei să vomiţi.
PAUL Ah. Covorul. Îmi pare rău, de treaba cu covorul.
TATĂL Ceva de curăţat.
PAUL Ah.
OLGA Mai vine-o repriză.
Paul vomită. (…)
MAMA Mai avem un an, doi, şi ei pleacă din casă, atunci suntem din nou doar noi doi.
TATĂL Îhâm.
MAMA Atunci avem din nou timp pentru noi. Şi toată tevatura cu ăştia doi s-a sfârşit.
TATĂL Atunci avem tot timpul din lume să ne tâmpim în linişte şi să ne boşorogim.
MAMA Încă de pe acum suntem prea bătrâni pentru agitaţia asta cu copiii. La un moment dat vine vremea să se termine cu toate astea.
TATĂL Şi pe urmă?
MAMA Despre altceva nu mai avem de vorbit?
TATĂL Ba da. Dar de când au luat-o razna ăştia doi, noi ne-nţelegem mai bine, ai băgat de seamă? Vorbim mai mult ca-nainte.
MAMA Te pomeneşti că numai pentru noi fac ei asta. Ne fac nouă o bucurie, ca doi copii cu adevărat buni. Fac toată maimuţăreala şi tot teatrul ăsta pentru noi, fac pe tâmpiţii, transformă casa în balamuc, îl mai invită şi pe prietenul lor Paul, ca să joace şi el, şi numai pentru ca noi doi, bătrânii, să avem ceva de făcut. (….)
KURT citează Există forţe opuse. Acelea care contribuie la naşterea lucrurilor se numesc tensiune şi luptă, în vreme ce acelea, care duc la incendiul mondial, se numesc armonie şi pace.
Olga şi Kurt stau în întuneric în faţa lui Paul.
PAUL Ce vreţi de la mine?
OLGA Ţi-o spunem o dată cu frumosul. Cară-te. Împachetează-ţi tot calabalâcul şi cară-te.
PAUL Altfel ce? Altfel îl aduci pe fratele tău mai mare? Rămân aici, părinţii tăi m-au invitat.
OLGA Pe invitaţia asta poţi să te caci. Noi nu te vrem aici, aşa că valea.
PAUL Nu.
OLGA Ţi-am spus-o o dată cu frumosul. Dacă mâine mai eşti aici, trecem la fapte.